Este nãscut în România în data de 09.03.1977:

• Spune despre el cã e un tip vesel şi cu simţul umorului;
• Îi place corectitudinea şi urãşte minciuna (mai ales pe cei care insistã cã-i albã deşi e evident cã-i neagrã);
• Este un mare iubitor de soare şi apâ;
• Îi place sã pescuiascã, sã înoate, dar cel mai mult, aţi ghicit… sã cânte;
• Are şi câteva slãbiciuni dar evident cã nu le spune;
• Ascultã orice gen de muzicã (depinde de starea emoţionalã);
• Pentru el cuvântul dat e ca un contract notarial;

Cântã de mic şi practic muzica i-a marcat copilãria şi adolescenţa şi dupa cum se vede este în continuare o extensie a personalitãţii lui. Mai pe scurt iubeşte ceea ce face şi nu regretã nimic din ceea ce a facut.

A fost membru în şcoala Vedetelor şi i-a avut colegi pe Nadine, Adrian Despot (Viţa de Vie), Cãlin Goia (Voltaj), Nico (Hi-Q), Cãlin Geambaşu şi alţii. Aceasta a fost o perioadã foarte frumoasa în care a colindat ţara în lung şi în lat cu turneele şcolii Vedetelor cântând în faţa a mii de fani. A avut participãri, care bineînţeles cã s-au lasat cu premii (cu excepţia câtorva), la mai toate festivalurile importante de muzicã din oraşele ţãrii, din care: Mamaia, Focşani, Galaţi, Amara, Buzãu, Oneşti , Câmpulung Moldovenesc, Iaşi, Mangalia, Feteşti, Bucureşti.

Ca trecut muzical putem sã amintim şi formaţia Dr.Beat din care a facut parte şi a avut la vremea aceea suficienţi fani pentru a avea concerte în aproape toate oraşele ţarii. Formaţia a avut contract cu Media Services Sony Music şi datoritã colaborarii cu casa de discuri s-a editat un album de melodii sub titulatura “La mare, la soare”, atât în format CD cât şi casetã audio.

Colaborarile solistului Valy Stoleru, au fost din cele mai diverse şi aproape toate legate de muzica (de asta face bine ceea ce face) dar a cochetat şi cu televiziunea, fiind licenţiat în Jurnalism, absolvind cursurile Universitaţii “Lucian Blaga” din Sibiu.

Cu timpul repertoriul sãu s-a largit ajungând sã interpreteze orice gen de muzica, stând mãrturie numeroasele evenimente la care a fost invitat. În Septembrie 2004 a înfiinţat trupa “Ambient” care ulterior şi-a schimbat numele in “DOAR NOI”, avându-l coleg de trupa pe Ionuţ Gheorgheş la clape, un maestru al acestui instrument. Au existat colaborari şi cu alţi instrumentişti (la cerere şi în funcţie de eveniment), dar trupa de baza a rãmas tot timpul, aşa cum spune şi numele ei:

“Doar Noi” Solist vocal: Valy Stoleru, Clape: Ionuţ Gheorgheş

S-a născut în BACĂU la data de 14 aprilie 1985

La numai 24 de ani IONUȚ GHEORGHEȘ este cunoscut În BACĂU ca fiind un bun profesor de muzică, fiind titular la Liceul de Artă “G.APOSTU “ BACĂU, secția JAZZ și MUZICĂ UȘOARĂ. Puțină lume știe că el cochetează cu muzica de la vârsta de 4 ani, când părinții lui i-au dăruit un acordeon.

Primele lecții de muzică le ia de la un professor de acordeon ( AUREL TĂNASE), urmând sfaturile lui timp de 5 ani, după care se înscrie la Liceul de Artă din BACĂU studiind TROMPETA și TEORIA MUZICALĂ. În timpul liceului a avut mai multe turnee prin EUROPA ( Franța, Italia, Germania, Austria, Belgia) cu taraful și corul ARMONIA. Urmează cursurile de compoziție a UNIVERSITĂȚII de ARTE G.ENESCU –IAȘI, abordând diferite stiluri muzicale, fiindu-i de mare ajutor pe viitor, în prezent fiind compozitorul pieselor trupei DOAR NOI, din care face parte, alături de colegul lui VALY STOLERU – solistul trupei.

La capitolul realizări, Ionuț trece cu mândrie rezultatele bune pe care , elevii lui le obțin la concursurile nationale de muzică ușoară și populară. “ Munca cu elevii îmi aduce împlinire sufletească. Prin ei, și eu ma perfecționez și îi ajut să devină artiști adevărați. Când sunt premiați, îmi dau seama că îmi fac bine meseria de dascăl”.

Altă realizare cu care toată lumea s-ar mândri este colaborarea cu colegul lui de trupă, dar mai ales prieten Valy Stoleru, alături de care reușește să facă lucruri extraordinare atât în domeniul muzicii, cât și în viața particulară, fiindu-i un prieten foarte apropiat și bun.

CE-I PLACE: Ionuț este pasinonat de billiard, tenis de masă, de mare și de apă în general, de ieșirile la munte alături de cei dragi, dar mai ales de MUZICĂ.

CE NU-I PLACE: urăște oamenii mincinoși, neserioși și ipocrizia. De asemenea , nu suportă să piardă timpul inutil. De aceea este mereu ocupat cu lucruri constructive.

Născut la 25 septembrie 1988, Mihai Gherghelaş începe studiul viorii la vârsta de 7 ani , în cadrul Liceului de Arte ,,George Apostu’’ din Bacău. Începutul a fost unul dificil, însă odată cu primele premii obţinute la concursurile ,,Primăvara Artelor’’ şi olimpiadelor şcolare, totul a devenit o continuă ascensiune. Datorită ajutorului oferit de orchestra,,Mihail Jora’’ şi dirijorul Ovidiu Bălan, susţine concerte ca solist alături de alţi colegi de liceu.

Aria de activitate se largeşte, astfel, în 2006 participă la Festivalul internaţional de Folclor ,,FestArte’’ – Matosinhos, Portugalia împreuna cu Ansamblul folcloric ,,Busuiocul’’. Alături de acest ansamblu participă în fiecare an la Festivalul Naţional de Folclor ,,Ion Drăgoi’’ prezentat de Televiziunea Română, atât ca solist ,dar şi ca membru al orchestrei.

De aproximativ 5 ani este prezent în fiecare an în Austria unde susţine recitaluri camerale în săli renumite de concert. (Teatrul Imperial din Luxemburg, Stift Melk etc.). La un an după prezenţa maestrului Gheorghe Zamfir, este invitat să susţină un concert de muzică românească în Dublin, la invitaţia comunităţii româneşti din Irlanda. În anul 2008 susţine un concert special pentru ambasadorul Israelului în România, David Oren alături de fosta ambasadoare,Rodica Radian Gordon.

In tot acest timp, toata experienta acumulata, a fost recunoscuta de jurii specializate atat din tara cat si din strainatate cu numeroase premii si distinctii dar peste toate acestea exista satisfactia ca insusi publicul ,juriul suprem, la premiat cu aplauze la fiecare aparitie.

Se consideră un om perseverent, dornic de noi experienţe şi deschis la orice provocare. Îşi doreşte foarte mult ca în tot ceea ce realizează, să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a obţine un rezultat cât mai aproape de perfecţiune.